Suntem într-un moment ciudat al sezonului de football universitar. Pe de o parte, nu ştim foarte mult – echipele cu clasamente înalte precum Penn State, Indiana, USC şi Georgia încă nu s-au confruntat cu un adversar cu adevărat credibil, cu excepţia unui Arkansas pe care Kirby Smart nu îl consideră o provocare serioasă. Pe de altă parte, majoritatea programelor sunt la 25 % din durata regulată, așa că primele trei partide trebuie să aibă o greutate clară, nu?

Fotbalul college se bucură de o abundenţă de puncte forte şi de un deficit frustrant: există foarte puţine date pentru a trage concluzii definitive. Fiecare meci este preţios pentru că sunt puţine ocazii, însă aceeaşi raritate permite nenumărate interpretări ale rezultatelor.

Câteva exemple:

  • Oregon a început sezonul ca un potenţial candidat la titlu naţional sau a fost doar un spectacol comic, după înfrângerea masivă în faţa Oklahoma State?
  • Victoria modestă a Oklahoma, 14‑6, împotriva New Mexico, a fost o retrasă post‑pierdere în Michigan, sau a demonstrat că atacul Sooners nu mai are niciodată fulgerul de odinioară?
  • Pierderea lui Texas A&M în faţa Kentucky ar putea reflecta mai degrabă ascensiunea Wildcats sub noul antrenor Will Stein – un echipă care a făcut faţă cu Alabama doar o săptămână înainte – decât slăbiciunile Aggies.

În era playoff‑ului cu 12 echipe, reacţiile impulsive devin normă. În vremuri trecute, astfel de fluctuaţii erau numite „pulling an Auburn” și erau considerate semne de dezastru. Astăzi, există încă speranţă, chiar şi cu conferinţe suprasaturate.

Exemple recente:

  • Alabama a pierdut deschiderea în faţa unui Florida State de la un sezon 2‑10, dar a ajuns în playoff, a câştigat un meci şi i s‑a prelungit contractul lui Kalen DeBoer.
  • Texas a pierdut două dintre primele cinci meciuri în sezonul precedent, inclusiv o înfrângere brutală în faţa Floridei, şi totuşi a bătut în uşa playoff‑ului.
  • Notre Dame a început cu 0‑2, dar a revenit până în noiembrie pe un parcurs ce părea aproape de playoff, în ciuda unei comisii care a exclus Miami după două înfrângeri, apoi a revenit pentru a-i oferi acestuia o şansă.

Toate acestea arată că, pe măsură ce avansează sezonul, adevărul iese la iveală.

Duelurile săptămânii a 4‑a

Oregon – USC – Pe lângă Coliseum, Ducks încearcă să se redreseze, iar Trojans încearcă să dovedească că sunt reali. Dacă Oregon reuşeşte să repare, povestea USC poate suferi un şoc.

Oklahoma – Georgia – O victorie în faţa Georgia ar şterge oricât de multă nemulţumire legată de ofensiva Oklahoma din ultimele două săptămâni.

Texas A&M – LSU – În Death Valley, Aggies au şansa să îşi scrie o nouă naraţiune împotriva LSU.

Rezultatele din primele trei săptămâni ar putea să nu spună totul. Dacă USC pierde în faţa Oregon, trecerea de la visul playoff la „caută aeroportul cel mai apropiat” devine rapidă. O înfrângere a Georgia în faţa Oklahoma ar putea transforma antrenorul Smart dintr‑un antrenor de blocaje în cineva care se plimbă lângă Uga cu pungi de plastic. O victorie a LSU în faţa Texas A&M ar putea transforma pe Lane Kiffin din „vilanul Oxfordului” într‑un personaj al circuitului de poker al lupei.

Arch Manning și Tennessee

În timp ce Arch Manning nu a pus încă piciorul în Knoxville, un alt Manning – freshman‑ul Faizon Brandon – a condus Vols la un start 3‑0, acumulând nouă touchdown‑uri şi un singur turnover. Defensiva Texasului va fi cea mai mare provocare pentru Brandon.

Manning, totuşi, nu e singurul cu provocări. Performanţele sale împotriva Ohio State în ultimele două săptămâni au arătat fluctuaţii: 53 % completări, 4,7 yarzi pe tentativă, două touchdown‑uri şi o interceptare, cu mai puţin de 6 yarzi pe pasă în fiecare din ultimele două meciuri – aceleaşi statistici pe care le avea Peyton în primele sale patru luni la Tennessee.

Cineva ar putea spune că este doar o „slăbiciune de septembrie”, dar dacă va avea o prestaţie puternică sâmbătă, toţi datoriile de draft se vor şterge.

Ole Miss vs. Florida

După victoria împotriva LSU, antrenorul Pete Golding a descris meciul ca „nu a fost Super Bowl‑ul nostru”, pregătindu‑se pentru următorul adversar: un Florida revigorat. Acesta va fi al optulea meci al lui Golding ca antrenor al Rebels, al şaptelea împotriva unei echipe clasate. O victorie ar însemna şase înfrângeri ale adversarilor clasati în numai opt partide – un record comparabil cu cel al lui Lane Kiffin în ultimele trei sezoane la Rebels.

Florida, cu un start 3‑0 pentru prima dată din 2019, a înscris 162 de puncte în trei partide – cel mai bun start din 2007 – şi are un diferenţial de +99 de puncte, cel mai bun din 2009.

Concluzie

Săptămâna a patra are potenţialul de a redirectiona complet naraţiunile sezonului. Fie că este vorba de o surpriză în faţa Oregon, o revenire a Georgia, sau un șoc în Death Valley, fiecare rezultat va modela așteptările pentru playoff‑ul extins. Fotbalul universitar rămâne un truc de iluzie – un joc al aparenţelor şi al revelaţiilor neaşteptate, în care zeii sportului ne îndreaptă privirea într‑o direcţie, iar adevăratul deznodământ apare când suntem deja distras.