Clasamentele College Football Playoff împart sezonul în două etape. Primele două luni sunt dedicate luptei pentru locurile din tabelă, când echipele încearcă să-și construiască un CV suficient pentru a intra în câmpul de 12 formații. În mod tradiţional, două înfrângerilor reprezintă deja un obstacol serios, iar trei greșeli erau, până acum, aproape imposibil de depășit.

Acest an a demonstrat că realitatea poate fi diferită. Prima listă a comitetului a lăsat Notre Dame pe locul 11, în ciuda faptului că anul precedent au rămas pe locul patru, după ce Miami i-a depășit în clasament fără să joace în finala de conferință. Irlandezilor le-a rămas o singură înfrângere, dar au trebuit să trateze meciul cu Miami, aflat pe primul loc, ca pe o finală a sezonului. Au ieşit învingători cu 31-24, controlând partida de la început până la sfârşit. Cu programul rămas (Boston College, SMU și la Syracuse), echipa se află aproape de un loc în Playoff.

Alabama, lovită anterior de înfrângerile împotriva Georgia și Tennessee, părea la un pas de eliminare. După debutul în clasament pe locul 5 și victoria solidă 31-13 în faţa lui LSU, clasificat pe locul 14, Tide‑ul se poziţionează acum pentru o posibilă șansă de a primi un bye în prima rundă a Playoff‑ului.

Situaţia a fost similară şi pentru Texas. După două înfrângeri consecutive, Longhorns au dispărut din discuţiile despre Playoff, însă au reapărut pe locul 7 şi au demonstrat că merită această poziţie printr-o victorie 34-20 contra lui Missouri, pe locul 18.

Pe hârtie, meciurile dintre #13 Tennessee şi #6 Kentucky şi dintre #2 Georgia şi #10 Ole Miss păreau a fi cele mai apetisante ale weekendului. Realitatea a fost alta: Tennessee şi Georgia au livrat victorii convingătoare, ridicând totodată semne de întrebare asupra calităţii performanţelor Kentucky‑ului şi Ole Miss‑ului.

O Oregon, considerată de mult „în mormânt”, a provocat o surpriză prin înfrângerea lui Ohio State. Cu trei înfrângeri în palmares, rațele de playoff ale Ducks‑urilor încă pâlpâie.

Într-un peisaj plin de rezultate circulare, stabilirea unei ierarhii clare devine aproape imposibilă. Însă există două echipe care continuă să avanseze fără să se lase tulburate de haosul din jur: UCLA şi Utah. UCLA, pe locul 8, a învins Minnesota cu 34-20, QB‑ul Ty Dieffenbach acumulând 303 yarzi din doar opt pase complete. Utah, pe locul 3, şi-a prelungit seria de victorii la 14, printr-un 28-20 în fata lui BYU, aflat pe locul 9, marcând primul duel direct din Top‑10 al „Holy War”.

Într-un context în care, în mod tradiţional, echipa neînvinsă din Big Ten și cea din Big 12 s-ar fi întâlnit în finală, astăzi ambele formeţiuni fac parte doar dintr‑o grupă mai largă de candidaţi la Playoff.

Planul de succesiune a lui Kyle Whittingham la Utah, menit să asigure continuitatea, a fost zdruncinat când antrenorul a acceptat postul la Michigan, luând cu el o parte din staff şi jucători. Morgan Scalley a preluat conducerea şi, cu victoria recentă împotriva lui BYU, a atins un record de 10 victorii consecutive ca șef de antrenori – un rezultat împărtășit de doar cinci alţi antrenori din ultimele patru decenii. Utah este acum pe al treilea sezon în istoria sa cu 9‑0 (2004, 2008 și acum), iar perspectivele de titlu par din ce în ce mai reale.

În contrast, Michigan, condus de Whittingham, a înregistrat 5‑4 după o înfrângere tristă 15‑6 în faţa lui Michigan State, marcând un sezon considerat deja pierdut.

Realicarea schimbărilor de conferință a adus și alte surprize. După plecarea UCLA și USC din Pac‑12, Big Ten a absorbit trei dintre cele mai bune programe din acea ligă: USC, Oregon și Washington. Deși a fost privită iniţial ca o simplă adăugare, UCLA s‑a aflat în postura de a contesta titlul de campioană a Big Ten, cu un posibil duel împotriva Indiana. Dacă Bruins vor câștiga două din ultimele trei meciuri (Illinois, la Michigan și USC), își vor asigura locul în finală; în acel scenariu, este greu de imaginat că nu ar intra și în Playoff.

Indiana, pe de altă parte, trebuie să câștige toate meciurile rămase (USC, la Washington și Purdue) pentru a-și garanta prezența, într-un grup în care Oregon, Ohio State, Wisconsin, USC și Illinois poartă deja două înfrângeri în conferință.

Georgia, aflată pe locul 2, a demolat Ole Miss cu 42‑7 și, odată cu înfrângerea lui Miami, ar putea prelua primul loc în clasamentul național. După această victorie, diferenţele dintre echipele de top din SEC se estompează: Alabama, Kentucky, Texas și Tennessee au fiecare două înfrângeri în conferinţă, în timp ce South Carolina, LSU, Missouri și Oklahoma poartă trei. Se vede posibil ca meciul campionatului să fie între o echipă cu două înfrângeri şi una cu trei, un scenariu familiar în NFL, dar tot aşa rar în fotbalul universitar.

Această paritate aduce un aer de imprevizibilitate: în fiecare weekend pot apărea rezultate neaşteptate. Oregon, odată declarată moartă, a înregistrat în ultimele două săptămâni victorii împotriva unor adversari clasati – Northwestern și Ohio State – iar drumul spre un record de 9‑3 pare acum la îndemână.

În concluzie, săptămâna 10 a demonstrat că, deși clasamentele pot segmenta sezonul în două părţi, a doua etapă este la fel de imprevizibilă ca prima. Echipele continuă să se lupte pentru fiecare loc, iar fiecare meci poate redefini tabloul pentru CFP.