În urma unui schimb făcut la termenul limită al perioadei de tranzacții, pitcherul dreptus, Freddy Peralta, a găsit în Tampa Bay Ray un mediu propice pentru a-și redobândi forma. Până la data respectivă, sezonul său în New York Mets era marcat de un ERA de 4,99 în 22 de starturi, un fastball lipsit de viață și o încredere grav afectată.

Schimbul a adus la Tampa Bay trei prospecte în schimbul lui Peralta, un risc asumativ pentru o echipă care deja dispunea de trei aruncători de start consacraţi – Drew Rasmussen, Nick Martinez și Shane McClanahan – şi de o opţiune în tranziţie, Griffin Jax. În Denver, noul său grup de antrenori (coachul de aruncări Kyle Snyder, coachul de relief Jorge Moncada, catcherii și reprezentanţi ai biroului sportiv) a analizat cariera sa, în special sezonul din 2025 când a fost ales în Al Doilea All‑Star cu Milwaukee Brewers, pentru a identifica zonele de îmbunătăţire.

Primul său start pentru Ray, pe înălţimea Coors Field, a fost dezamăgitor: şapte goluri înscrise în 3⅔ innings. Însă a doua apariție, la Sutter Health Park, a arătat primele semne ale ajustărilor: trei goluri în şase innings contra Oakland Athletics. Deşi la început părea să repete acţiuni deja cunoscute, modificările implementate treptat au avut efect.

Moncada, care a examinat materiale video din perioada de vârf cu Brewers și din ultimele apariţii cu Mets, a observat că în sezonul precedent Peralta arunca exclusiv din poziţia de stretch, în timp ce în acest sezon folosea un încheiet de lansare complicat, cu mâinile ridicate, chiar şi când bazele erau libere. Întrebarea pusă a fost simplă: „Ce te face să te simţi mai confortabil?”

Răspunsul părinţesc al aruncătorului – „Mă simt întotdeauna mai bine în stretch” – a condus la o serie de ajustări: poziţionarea pe partea de la a treia bază a plăcii, lărgirea stance‑ului, accelerarea mişcării de lansare și introducerea unor exerciţii cu centură 3D pentru a spori forţa din picioare. Aceste mici schimbări au modificat unghiul braţului şi extinderea acestuia, contribuind la generarea unui impuls mai puternic către platoană.

Efectul a fost evident în viteza fastball‑ului, care a atins o medie de 96,9 mph și un maxim de 99,4 mph – recordul său personal – în meciul de Game 2 din faţa echipei Cleveland Guardians. Din ultimele şase starturi din sezonul regulat, Peralta a aruncat 34 de innings cu un ERA de 0,79, fiind numit Pitcherul Lunii în American League pentru septembrie.

În playoff, el a debutat în ALDS cu un start de 4⅔ innings și un singur gol înscris în faţa New York Yankees, pentru a urca apoi la 6 innings neschimbat în Game 2 împotriva Guardians, contribuind la victoria 3‑1 a Ray‑urilor. În Game 4, a venit din bancă pentru a înlocui pe Nick Martinez în a şasea jumătate, reuşind să iasă dintr‑o situaţie delicată cu nouă aruncări şi să păstreze avantajul, ajutând echipa să încheie meciul cu 7‑3.

Antrenorul de aruncări Kyle Snyder a subliniat că „ajustările au fost minore, dar au readus jucătorul la sentimentul său natural”, în timp ce Moncada a remarcat deschiderea lui Peralta de a asculta şi de a experimenta. Această atitudine, alături de mediul potrivit creat de staff‑ul Ray‑urilor, a generat o încredere considerată esenţială pentru succesul său.

Acum, în seara de luni, Peralta va arunca în Game 6 al American League Championship Series, având şansa de a duce Tampa Bay în prima sa finală de Serie Mondială. „Când am fost tranzacţionat aici, am simțit că lucrurile s‑au schimbat”, a declarat pitcherul de 30 de ani. „Mă tratează ca pe un rege și mă simt foarte bine.”