În seara de marţi, pitcherul Tampa Bay Rays, Freddy Peralta, a transformat un meci de tip „fastball‑fest” într-o victorie de 3‑1 împotriva Cleveland Guardians, egalând seria din American League Championship din 1‑1.

Peralta a aruncat 72 % din aruncările sale sub forma de fastball – cel mai ridicat procent dintr-un meci pentru el din 2019 – și a atins o viteză medie de 96,9 mph, cel mai mare record al carierei, cu un vârf de 99,4 mph, cel mai rapid fastball al său. În cele şase inninguri fără alergare a cedezat patru hituri, a emis două walkuri şi a înregistrat şase strikeouturi.

Rândul decisiv al meciului a venit în a patra repriză, când trei alergări necorespunzătoare au fost marcate după ce o minge a alunecat sub mănuşa celui de-al treilea bas, Jose Ramirez. Aceste alergări necontabilizate au asigurat un avantaj de 2‑0, pe care Ray‑ii l‑au extins printr‑un run înscris în a cincea repriză, închis de un strikeout.

„Nu e secret că pun mare încredere în fastball‑ul meu, e cea mai bună armă pe care o am”, a declarat Peralta, achiziţionat de Rays într-un schimb cu New York Mets la începutul lui august. Antrenorul de aruncări Kyle Snyder a explicat că procentul ridicat de fastball‑uri a fost în parte o decizie spontană: „E "Fastball Freddy" dintr‑un motiv. Viteza medie a fost cu 2,5 mph peste media sezonului, uneori pur și simplu de a da totul”. Managerul Kevin Cash a adăugat că „toată lumea, de la anunţatori la sistemul de sunet al stadionului, îl numea Fastball Freddy, așa că toţi ştiau ce să aștepte”.

Guardians nu au reuşit să contracareze. Steven Kwan, care jucă pe terenul stâng, a recunoscut că a anticipat viteza ridicată a lui Peralta din meciurile sale contra Yankees din seria de divizie, dar a găsit „locaţia foarte elitistă”. În a cincea repriză, cu doi alergători pe bază, Jo Adell a întâmpinat două fastball‑uri de 99 mph, culminând cu un lob în centru, eliberând presiunea.

Ian Seymour, coechipierul lui Peralta, a remarcat: „Abilitatea lui de a arunca acel fastball din acea unghi… nu am mai văzut pe nimeni altcineva”. În timp ce în New York Peralta încheia cu un ERA de 4,99 înainte de schimb, în Tampa a revenit la forma sa de odinioară, dominând în Milwaukee în anii precedenţi. Bryan Baker, closer‑ul echipei, a observat: „Orice ajustare pe care au făcut-o a dat roade. Fastball‑ul era chiar mai viu”.

Snyder a explicat că revenirea lui Peralta se datorează atât unor ajustări mecanice – aruncarea din poziţia stretch, pe partea braţului de pe cauciuc – cât şi unui nou echipament: o centură 3D ce a îmbunătăţit „violenţa controlată” a mişcării, crescând viteza aruncărilor. „Se mişcă mai repede, de aceea viteza a crescut”, a spus antrenorul.

Peralta a recunoscut că perioada la Mets a fost „foarte grea”, spunând că pentru prima dată din carieră se confrunta cu dificultăţi şi că „a fost o mică dezamăgire”. Transferul la Rays l‑a făcut să se simtă din nou în largul său. În prezent, statistica sa în ultimele opt porniri (sezon regulat şi playoff) este de 0,81 ERA, cea mai bună din MLB în această perioadă, consolidând rotaţia Rays.

În concluzie, o combinaţie de adrenalină, încredere în propriul fastball şi ajustări tehnice l‑a transformat pe Peralta într‑un factor cheie pentru Rays în lupta pentru titlul ALCS.