De peste jumătate de secol, discuția despre un turneu național în fotbalul american universitare a fost prezentă în diverse forme. În anii 1960, directorul sportiv al Northwestern, Stu Holcomb, a propus un fel de „World Series” cu șase campioni de conferință și două echipe independente, desfășurat în trei runde și încheiat până pe 1 ianuarie. Ideea a rămas însă la nivel de dezbatere, în parte datorită interesului puternic al directorilor de bowl, care beneficiau de sistemul existent.

În 2014 a luat naștere în sfârșit College Football Playoff (CFP), dar evoluția a fost lentă. În ultimii ani, realinierea confidențială a creat conferințe de dimensiuni gigantice, în timp ce compensațiile pentru jucători au crescut de la zero la peste 40 de milioane de dolari anual pentru o echipă. Acum, începând cu sezonul 2027, CFP-ul va trece de la patru echipe la 24, o creștere de șase ori față de structura de acum 12 ani, iar această modificare nu a fost cerută de mulți fani sau experți.

Conform informațiilor din presa sportivă, NCAA și ESPN se apropie de un acord pentru extinderea la 24 de echipe. Indiferent dacă această decizie este populară sau nu, ea va avea consecințe majore asupra modului în care se urmărește fotbalul universitar.

Principalele preocupări

1. Impactul asupra ratingurilor TV și a finanțelor – Industria fotbalului universitar depinde de audiențele masive ale meciurilor din sezonul regulat. Un turneu extins ar reduce importanța acestor confruntări, în timp ce prețurile biletelor ar crește și ar pune presiune suplimentară asupra donatorilor.

2. Complexitatea calendarului – Adăugarea unei a cincea runde de play‑off, când încă se ajustează cele patru, creează un puzzle logistic într-un calendar deja aglomerat în decembrie‑ianuarie.

3. Dezbaterea privind meciurile de titlu ale conferințelor – Pentru a încăpea un turneu cu 24 de echipe, multe conferințe ar trebui să renunțe la propriile meciuri de campionat, reducând astfel „în pericol” sezonul regulat.

4. Accesul echipelor din conferințe mai mici – Argumentele în favoarea extinderii susțin că mai multe echipe vor avea șansa să participe, diminuând caruselul de antrenori și încurajând programarea unor partide non‑conference mai interesante. Însă analizele arată că accesul va rămâne în mare parte la favorul programelor din Power Five, în timp ce echipele din Group of Five vor avea oportunități limitate.

Argumentele oficiale pentru 24 de echipe și critici

- Stabilizarea caruselului de antrenori – Se spune că, prin acordarea unui loc în play‑off unui număr mai mare de echipe, presiunea asupra antrenorilor ar scădea. Exemplul recent al lui James Franklin, concediat la Penn State la puțin după ce a ajuns în finala CFP, ilustrează volatilitatea post‑play‑off.

- Programarea unor meciuri non‑conference mai atractive – Conform președintelui Big Ten, Tony Petitti, un turneu mai larg ar încuraja echipele să programeze partide mai competitive. În realitate, schimbarea de programare este lentă; majoritatea programelor din Big Ten și SEC sunt deja ocupate până în 2029.

- Creșterea accesului – Dacă CFP-ul ar fi avut 24 de echipe încă din 2014, 80 de echipe ar fi participat cel puțin odată în ultimii 12 ani. Totuși, predicțiile indică faptul că, în practică, accesul ar fi concentrat în continuare în rândul conferințelor dominante, asemănător cu o extindere a Cupei Mondiale în care majoritatea locurilor ar merge în Europa.

Ce ar fi însemnat un turneu de 24 de echipe în anii recenți?

Analizele SP+ au modelat scenarii ipotetice pentru fiecare dintre ultimele cinci ediții ale CFP-ului, presupunând clasificarea pe baza rankingului de sfârșit de sezon.

- 2021 – Într‑un format de 24, echipa neînfrântă Cincinnati ar fi intrat, alături de alți colegi din conferințele minore. Georgia ar fi avut în continuare cea mai mare șansă de victorie (46 %), urmată de Alabama (18 %) și Ohio State (16 %). 16 echipe ar fi avut șanse sub 1 %.

- 2022 – Fără meciul de titlu al conferinței, USC ar fi părit în turneu, dar ar fi fost eliminată în a doua rundă. Participarea echipelor din Group of Five ar fi scăzut la doar două, iar Georgia ar fi avut probabilitatea de 33 % de a câștiga, Alabama 19 %.

- 2023 – Cele mai cotate echipe ar fi fost Michigan (25 %) și Georgia (28 %). Oregon și Ohio State ar fi urmat cu 13 % și 11 % respectiv, iar doar o echipă din Group of Five ar fi reușit să se califice.

- 2024 – Indiana și Boise State ar fi avut șanse reale de a avansa, în timp ce Ole Miss ar fi putut provoca surprize. Totuși, 12 echipe ar fi avut șanse sub 1 %.

- 2025 – Notre Dame ar fi intrat fără probleme, iar meciurile au fi continuat să ofere confruntări interesante, dar cu un nivel scăzut de incertitudine pentru echipele dominante.

Aceste scenarii arată că, deși un turneu de 24 de echipe ar aduce mai multe echipe în competiție, proporția de „favoriți” rămâne ridicată, iar echipele din conferințele mai puțin puternice vor avea încă un drum lung pentru a se impune.

Concluzie

Extinderea CFP-ului la 24 de echipe în 2027 marchează o schimbare majoră, dar aduce cu sine provocări logistice, financiare și competitive semnificative. Pe măsură ce calendarul se îngreunează, pe măsură ce meciurile de titlu ale conferințelor sunt sacrificate și accesul real la echipele din conferințele de sub nivel rămâne limitat, rămâne de văzut cum vor reacționa fanii și jucătorii la această nouă eră a fotbalului universitar.