Un grup restrâns de antrenori afro‑americani din NBA, format din 11 membri – head coach‑i și asistenti – a devenit un spaţiu de sprijin, discuţii şi chiar umor, în afara terenului. În centrul atenţiei recente a fost o scenă simplă, dar încărcată de semnificaţie: J.B. Bickerstaff, antrenorul principal al Detroit Pistons, şi Jamahl Mosley, la acea vreme pe banca Orlando Magic, s‑au îmbrăţişat pe mijlocul terenului înainte de Game 7 din prima rundă a playoff‑urilor din sezonul precedent.

Bickerstaff a explicat că nu a avut niciun contact vizual cu Mosley pe parcursul seriei şi că ştia că, în cazul unei înfrângeri, ar fi fost concediat – la fel ca şi Mosley în eventualitatea unei victorii a echipei sale. „Meciurile au fost extrem de emoţionante, iar un Game 7 adaugă o greutate aparte. Știam impactul asupra mea, a soţiei mele, a familiei mele. Copiii lui Mosley mă numesc „unchi””, a declarat Bickerstaff.

În timp ce cei doi îşi exprimau respectul reciproc, alţi antrenori din grupul de chat urmăreau meciul cu interes. Lloyd Pierce, asociat‑head coach al Indiana Pacers, a descris momentul ca pe „un prilej frumos”. „Era Game 7. Nu mai era nevoie să porţi mască pentru jucători. Rezultatul decide cine rămâne și cine pleacă, dar între noi există dragoste”, a adăugat el.

După meci, clipul cu îmbrăţişarea a fost redat la evenimentul anual „wine and conversation”, organizat în timpul Summer League de către Pierce şi David Vanterpool, asistent la Washington Wizards. Evenimentul a ilustrat spiritul comunităţii pe care aceşti antrenori încearcă să o construiască: competitori feroce pe teren, prieteni apropiaţi în afara lui, discuţiţi despre provocările personale şi problemele globale, fără teama de judecăţi.

Pe plan profesional, meciul s‑a încheiat cu victoria Pistons, echipa numită pe primul loc, în faţa Magic, al optulea seed, completând o revenire spectaculoasă după ce pierduse de 3‑1 în serie. La 24 de ore după Game 7, Mosley a fost demis de Magic. Două săptămâni mai târziu a semnat cu New Orleans Pelicans.

În prezent, NBA are nouă antrenori de culoare – cu trei mai puţin faţă de sezonul anterior, când Jason Kidd, Chauncey Billups şi Doc Rivers nu mai erau la comenzi. În finala NBA din 2024, Kidd şi Joe Mazzulla, antrenorul Boston Celtics, au fost primii doi antrenori de culoare care s‑au întâlnit în finală din 1975, când Al Attles‑ul Warriors a învins pe K.C. Jones‑ul Bullets. Numărul antrenorilor de culoare a atins un maxim recent: 15 în sezonul 2022‑23, 14 în cel următor, comparativ cu doar şapte în 2019‑20.

Grupul de chat, iniţial creat în jurul unei tabere de baschet organizate anual de legendarul antrenor Tim Grgurich la Las Vegas, s‑a transformat în mult mai mult decât un simplu canal de discuţii despre strategie. Membrii petrec nopţi la cazurile de antrenament, schimbă experienţe personale şi abordează subiecte precum justiţia rasială sau sănătatea mintală. „Este cel mai important lucru pe care îl avem în această afacere. Nimic nu se întâmplă în NBA fără conexiuni şi comunitate”, a subliniat Bickerstaff.

Printre membrii grupului se numără și antrenorii de seamă: Mike Brown (Knicks, 56 de ani, cel mai în vârstă), John Bryant (asistent la Charlotte Hornets, sub 40 de ani, cel mai tânăr), David Vanterpool (Wizards), David Fizdale (fost antrenor al Grizzlies şi Knicks), Phil Handy (asistent la 76ers), Darvin Ham (asistent la Bucks, fost antrenor la Lakers), şi J.J. Outlaw (Wizards). Evenimentele virale ale membrilor – cum ar fi demonstraţia lui Brown de a „porni jet‑urile” în defensivă pentru Sacramento Kings sau slam‑ul lui Fizdale „take that for data” împotriva San Antonio Spurs în 2017 – au devenit subiecte de discuţie în chat, iar reacţiile grupului au evidenţiat solidaritatea și umorul comun.

Pandemia de COVID‑19 şi mişcările pentru justiţie socială au consolidat legăturile dintre aceşti antrenori. Brown a organizat săptămânal întâlniri pe Zoom pentru antrenorii de culoare, grupul a iniţiat sesiuni de pedalat pe Peloton şi a lansat iniţiativa Coaches for Racial Justice la scurt timp după moartea lui George Floyd. „Poţi spune orice, fără să te temi de repercusiuni”, a declarat Pierce.

În ciuda faptului că grupul nu se concentrează pe filozofia sportivă, membrii dispune de un spaţiu pentru a împărtăşi informaţii despre oportunităţi de carieră şi pentru a se susţine reciproc în momente de incertitudine. „Când Vanterpool a fost trecut cu vederea pentru poziţia de asistent la Raptors, am ridicat vocea în sprijinul lui”, a amintit Pierce.

Astfel, prin intermediul unui simplu chat, aceşti antrenori au construit o reţea de sprijin ce depăşeşte terenul de baschet, demonstrând că, în NBA, relaţiile personale pot avea un impact real asupra carierelor şi bine‑stării lor.